S-au împlinit astăzi 203 ani de la trecerea la veșnicie a lui Ioan Budai – Deleanu, iar drumurile care duc în satul său natal – Cigmău au rămas încremenite în timp. Nimic nu atrage atenția că aici s-a născut autorul primei epopei a limbii române. Nici măcar un petec de asfalt.
Puțini sunt cei care mai știu că marele corifeu al Școlii Ardelene s-a născut în Cigmău, lângă Geoagiu. Administrația publică locală condusă de Vasile Cărăguț nu face nimic nu pentru promovarea culturală a acestei localități sau măcar pentru a facilita accesul spre meleagurile de baștină ale marelui cărturar român. Pe niciuna dintre căile de acces!
Corifeu al culturii române din Transilavnia
Ioan Budai-Deleanu s-a născut la 6 ianuarie 1760, în satul Cigmău, aparținător de orașul Geoagiu. A fost primul născut dintre cei zece copii ai preotului greco-catolic Solomon Budai. A parcurs studiile elementare în Cigmău, apoi, începând cu anul 1772, a urmat seminarul greco-catolic la Blaj – sub păstoria episcopilor Atanasie Rednic şi Grigore Maior și, din 12 noiembrie 1777, Facultatea de Filosofie din Viena. Ca bursier al Colegiului „Sfânta Barbara”, în perioada 1780 – 1783, trece la Facultatea de Teologie, apoi obține titlul de doctor în filosofie. În perioada petrecută la Viena, aprofundează cultura umanistă studiind limbile latină, franceză, germană și italiană şi începe să lucreze la realizarea unui lexicon în 10 volume, pentru care culege materiale documentare. Tot la Viena îi va cunoaşte pe Samuil Micu, Petru Maior sau Gheorghe Șincai, viitori corifei ai culturii române din Transilvania, împreună cu care avea să pună bazele Școlii Ardelene. Ioan Budai – Deleanu a revenit, în iulie 1783, în ţară, unde devine „prefect de studii” la Seminarul Greco Catolic de la Blaj.
”Un moment crucial în istoria românilor din Transilvania îl constituie Școala Ardeleană, un curent dezvoltat în contextul Iluminismului european, sub patronajul Bisericii Greco–Catolice. Reprezentanții Școlii Ardelene – alături de Ioan Budai Deleanu, aflându-se Petru Maior, Samuil Micu, Gheorghe Șincai – au susținut teza conform căreia românii sunt descendenții coloniștilor romani din Dacia. Totodată, mișcarea culturală a românilor din Transilvania a avut o influență și asupra celor de peste munți, prin introducerea grafiei latine în limba română în locul scrierii chirilice și tipărirea primului dicționar cvadrilingv al limbii române, „Lexiconul de la Buda”. Cel mai important document elaborat de corifeii Școlii Ardelene este „Supplex Libellus Valachorum”, în anul 1792, prin care românii transilvăneni îi cereau împăratului Leopold al II-lea recunoașterea națiunii române ca parte constitutivă a Marelui Principat al Transilvaniei. Principalele centre culturale în care s-au manifestat reprezentanții Școlii Ardelene au fost la Blaj, Oradea, Lugoj, Beiuș, Orăștie și Năsăud”, notează Rador
A renunțat la hirotonisirea ca preot și a plecat departe de locurile natale, la Liov, unde a trecut la cele veșnice în 24 august 1820.
Ceața uităciunii l-a acoperit!
”În orașele Arad, București, Cluj-Napoca, Oradea, Sibiu și Timișoara, câte o stradă îi poartă numele, iar Casa de cultură din Geoagiu poartă numele Casa de cultură Ioan Budai Deleanu Geoagiu”, mai scrie Rador.
Și cam atât despre celebrarea de către administrația publică din Geoagiu a memoriei marelui cărturar ce ne-a lăsat moștenire o inestimabilă zestre culturală, cea mai cunoscută operă a sa fiind Țiganiada sau Tabăra Țiganilor.
Ca să ajungi în Cigmău îți trebuie nervi de fier, și asta chiar dacă distanța până la Geoagiu este de numai vreo 14 km. Drumul este probabil identic cu cel pe care a pășit scriitorul, filologul, lingvistul, istoricul și juristul Ioan Budai-Deleanu când și-a părăsit satul natal. Colbul pare neclintit și mai păstrează, probabil, memoria acelor vremuri. Din păcate, la cum arată lucrurile, așa va rămâne multă vreme…
Nu vorbim despre nicio noutate, dar edilii din Geoagiu nu par deloc impresionați că la doar câțiva kilometri de sediul administrativ al orașului Geoagiu s-a născut ilustrul nostru scriitor.
”E un drum îngust pe care anevoie se pot strecura două căruţe, un drum perforat de gropi, însă nu oricum pentru că gropile stau aşezate-n asfalt. Asta până pe culmile dealului de la intrarea în sat. De acolo, „şoseaua” se transformă într-o uliţă desfundată. O dată pe an – vara, primarul Vasile Cărăguţ şi „apostolii” acestui din urmă mandat electoral (2016-2020) îşi rup pingelele pe suişul bolovănos ce duce spre locul în care, acum două sute de ani, se afla casa în care s-a născut autorul „Ţiganiadei”. E sacrificiul suprem, singurul pe care îl face întâiul stătător al oraşului Geoagiu, pentru memoria ilustrului înaintaş.”, scria Ancheta de Hunedoara în urmă cu 5 ani.
M-am uitat pe pagina primarului Vasile Cărăguț, sperând că această dată scrisă cu roșu în calendarul cultural al orașului l-ar fi putut sensibiliza. Rezultat – ZERO. M-am uitat și pe pagina Primăriei Geoagiu. Ultima consemnare, până la această oră, era legată de o manifestare de prin Pasul Vâlcan, cu ministra Natalia Intotero în prim plan.
În rest e tăcere. ”Ceața uităciunii” l-a acoperit, așa cum se exprima marele cărturar, pe care unii critici îl consideră ” Cel mai mare poet român până la Mihai Eminescu”
Carmen COSMAN – PREDA
